Când am scris acum aproape 10 zile despre super extra nemaiîntâlnitul bestialul eveniment ”occupy Piața Universității”, lumea a tratat articolul, mă scuzați pentru expresie, cu curul. Un no name, scrie un articol no name pe un blog no name despre un ceva no name. Acum, dintr-o dată au apărut experții trademark copyright și A-listers din Z-listers să comenteze. Ce s-a întâmplat ”fraților”? Ați sperat că vine cineva să vă dea bani ca să scrieți ceva despre asta? V-a fost frică să vă spuneți părerea despre un eveniment înainte ca acesta să se petreacă? V-ați speriat poate pentru că nu ați obținut lista sponsorilor înainte de eveniment și n-ar fi fost cușer să vorbiți de rău vreun patron de brand ce vă bagă bani în buzunar? Ah… mă scuzați… jumătate din voi erați ocupați să-l plângeți pe eroul Apple iar ceilalți jumătate erați ocupați să instalați noul update la iOS… Fuck Apple! Fuck Bill Gates for stealing from Apple! Fuck Steve Jobs for stealing from XEROX. O să ajungeți cu toții MARI! Pentru că așa ajung toți care pun partea banilor mai presus de integritate.

Pentru …

Azi am primit de la un prieten un link către o pagină ce îi îndemna pe români să “ocupe” Piața Universității pe data de 15 octombrie. După câteva clipe de investigare am aflat și despre ce este vorba. Dar mai întăi să clarificăm câteva chestiuni: cu toții știm că pe plaiurile americane oamenii se revoltă împotriva sistemului corporativ din politică, împotriva celor care au pornit criza financiară, împotriva celor care nu respectă drepturile omului american. Metoda de protest aleasă: miting-uri și manifestații de amploare în mai multe orașe cu un focus special pe New York, mai precis zona ”Wall Street” unde, cică, cel puţin 5.000 de activişti s-au alăturat membrilor sindicali şi au mărşăluit. Iată mai precis și cele șapte revendicări ale protestatarilor (preluate de pe dcnews.ro):

1. Să se oprească modul de cumpărare a alegerilor de către marile corporaţii prin limitarea drastică a capacităţii de finanţare a campaniilor electorale;
2. Să se investigheze conducerile instituţiilor financiare de pe Wall Street pentru fraudele care au distrus averile a milioane de oameni;
3. Dreptul de emisiune să fie înapoiat Departamentului Trezoreriei;
4. Să se …

Trebuie să mărturisesc în primul rând că am cam pierdut trenul cu televiziunea și radio-ul. Nu pentru că n-aș avea timp ci mai degrabă pentru că sunt sictirit de atâta prostie, celebritism, dezinformare, îndoctrinare și manipulare. Așa că veți înțelege probabil câte variante mi-au trecut prin cap când am văzut mai deunăzi în trend-urile google pe primul loc în căutari pe .ro keywords-urile “vocea romaniei”. Recunosc, mă așteptam la ceva legat de publicația cu același nume… mă așteptam poate la o inițiativă a unor studenți, hotărâți să-și facă vocea auzită peste hotare. M-aș fi așteptat până și la scurt-metraje virale care să amintească Europei că mai există o țară pe-aici pe lângă Marea Neagră, o țară care se zbate pe marginea prăpastiei în care au căzut deja grecii, spaniolii și în care stau cu un picior și italienii. Dar nu! Nici pe departe. Pentru că pe zi ce trece, descoperim că țărișoara asta ar putea foarte bine să-și schimbe numele în Caracal⁽¹⁾. Conform zicalei „când țara arde, baba se piaptănă”, românii se ocupă cu showbusiness-ul. Și cum foamea e mare iar țiganul când n-are de mâncat, cântă… ce poate fi mai bun decât (încă) o producție marca …

Nu vă umflați în pene… așa e cântecul. Dacă tot s-a început acest blog cu un articol despre inteligența feminină, m-am gândit să vedem ce se întâmplă și în tabăra inamică. Oricum specimenele masculine bolnave de inteligență sunt pe cale de dispariție datorită deprecierii aprecierii acestei calități în avantajul banilor, jucăriilor scumpe și a atractivității sexuale de moment.

O să încep însă prin a preciza că bărbatul trebuie privit printr-o prismă foarte simplistă, lipsită de orice complexitate. Dacă el zice “da”, înseamnă “da”; “nu” înseamnă “nu”. Dacă ar fi să facem o comparație între sexe și telecomenzi, femeia ar fi o telecomandă multifuncțională cu ‘nșpe mii de butoane iar bărbatul ar fi o telecomandă pentru mașină cu 3 butoane: deschide, închide și oprește alarma. Urmând această comparație, am putea crea o definiție foarte restrânsă și atacabilă a inteligenței masculine: abilitatea acestuia de a interacționa cu viața folosind doar trei butoane.

Să luăm câteva exemple:

• educația: deschide cartea, închide cartea, oprește gura părinților
• financiar: deschide contul, închide contul, oprește …
  

Sunt aproximativ 60 000 de locuinte fara curent electric in Romania si nimeni nu s-a gandit la posibilitatea asta:

Mi se pare geniala  ideea tipului tocmai prin simplitatea ei! Dar cel mai mult admir faptul ca a avut o initiativa: l-a interesat subiectul, a aflat ce trebuie facut, a pus in practica si acum promoveaza organizatia worldwide pentru a mai primi fonduri.

Da, putem fi “romani” si sa zicem ca nu stim ce se intampla cu banii aia, sau sa zicem ca avem si noi saracii nostri. Bun si ce facem in privinta asta? Stam cu bratele incrucisate, scuipam seminte la o deplangere in grup si aratam cu degetul catre altii.

Hai sa facem ceva pentru noi, daca pentru altii nu vrem! Hai sa ne miscam putin…

Ok, recunosc ca am fost cam lenesa zilele astea si nu ne-am revazut joi. Dar nu-i mai misto sa te revezi cu cineva sambata? Ai scapat si de munca, si de nervi si conversatia curge mai usor cu un prieten. Asa ca, hai noroc, revin la scris

Ramasesem datoare cu o leapsa primita de la Georgiana, asa ca uite draga mea: iti onorez biletul. Mentionez ca nu sunt o adepta a lepselor, insa daca subiectul e interesant fac o exceptie.

Ideea e simpla (pentru cei ce nu si-au dat seama), Bucket list e o insiruire de lucruri pe care ai vrea sa le faci pana mori. Mi-a placut mult filmul asa ca nu pot sa-mi ascund placerea de discuta despre subiect. Mai jos e lista primita, cu bold am notat ce am facut eu din lista respectiva si cu italic e ce as vrea sa fac. Binenteles ca fiecare are dorintele lui in viata asa se pot adauga linii.

Sa luam deci aer in piept si sa-ncepem:

1. Dat de baut la toti in bar/club (da-da, pai cand e ziua …

Mi-a șoptit mie o păsărică* infiltrată cum că înainte de susținerea sesiunii de BAC august-septembrie, fiecare inspectorat școlar a primit un ordin prin telefon ce anunța că procentul maxim de promovabilitate acceptat este de 14%. Așa că mă întreb și eu ca tot omul din popor: românii nu mai sunt în stare să respecte un ordin? Li s-a urcat democrația în halul ăsta la cap încât ignoră ordinele cu orice desăvârșire? Doar câteva județe au dat dovadă de demnitate și pocol în fața celor de sus, respectând dorința cerească a guvernării: Constanța (11%), Dolj (12,43%), Harghita (12.2%)), Olt (11,47%),  Timiș (la limită cu 14% în cap) și Vâlcea (11.62%)**. Restul inspectoratelor județene s-au șters cu ordinul la cur și au împins limita cu câteva procente în sus, unele dintre ele având chiar nesimțirea de a trece de 20%. Neobrăzarea cea mai mare s-a petrecut în județul Mehedinți unde 52,97% din elevi au scăpat de examenul de bacalaureat. Poate ar trebui însă să-i trecem cu vederea, având în vedere că rețeaua de telefonie din Mehedinți nu e încă dezvoltată la un nivel standard european și poate că plutonierul telefonist de la secretariatul inspectoratului respectiv, nu a auzit corect ordinul.

Pur si simplu nu-mi vine sa scriu, si atunci macar sa anunt ca maine sau poate si poimaine nu cred ca am sa scriu. E mai corect asa – sa zic ca mai bine nu scriu decat sa scriu niste prostii doar ca sa fie scrise. As putea sa scriu despre leapsa cu Bucket list, sau… as putea sa scriu despre Bac. As putea sa scriu despre importanta principiilor sau despre moralitatea uitata, insa nu cred ca le-as putea oferi atentia meritata acestor subiecte asa ca prefer sa le las pentru zile mai insorite (sau nu) cand pot sa scriu cu chef.

Am zis pana acum ca nu suport postarile de unica folosinta? Sunt alea scrise doar ca sa fie scrise si sa apara ceva pe blog. Pana atunci, va las cu Vama Veche si cred ca ne vedem joi:

Astazi ar fi fost ziua de nastere a lui Freddie Mercury – un muzician care mi-a adus zambetul pe buze cu fiecare melodie Queen. In “cartea mea” este cel mai bun vocalist si nu cred ca asta se va schimba prea curand. Cum altfel sa-mi aduc aminte astazi de el, daca nu prin melodia asta?

Rar spre aproape deloc se intampla sa mai cunosc un barbat, cat vad baietei. Genul care nu au incredere in ei si incearca sa suplineasca prin replici care i-ar face mai masculi si mai interesanti decat sunt de fapt. Sunt multe care pun botul la astfel de impresii, si-si merita soarta apoi cand raman cu ochii goi in soare.

Ce ma mira pe mine insa este faptul ca din ce in ce mai multi reprezentanti ai sexului “puternic” sunt din ce in ce mai slabi – practic efeminati. Ma amuza teribil cum mitul barbatilor mult mai loiali intre ei fata de cazul femeilor se destrama in fata mea atunci cand la mijloc e o “prada”.

In primul rand am testat asta intre un tip cu care am fost si unul care vroia sa fie cu mine – de altfel niciunul care sa- mi mai trezeasca interesul – insa de dragul stiintei i-am lasat sa se exprime. Distractia a fost pe masura. Sa vezi cum orgoliul le evada prin priviri si mai ales cum imi spuneau lucruri negative unul despre altul, desi nu se cunosteau, a fost pretios. Bine, mai delicios a fost momentul in care am …