Suntem diferiti dar ne imbracam la fel

Posted by Medusa | Posted in Aberatii | Posted on 01-09-2011

5

Fiecare generatie de adolescenti are grupul ei de rebeli: rockeri, punkeri, emokizi, rapperi sau hipsteri. Ii stii: sunt cei care par suparati pe viata si pe “turma din societate”. Dar daca te uiti mai atent la ei, ai sa vezi ca din non-comformismul lor ajung sa fie la fel intre ei – ca o mica armata de copii.

Sunt atat de porniti sa fie impotriva trendurilor incat nu-si dau seama ca ei intre ei se obliga sa se tina dupa trendul anti-trendului. Daca esti un rocker suparat, nu poti sa fii asa decat daca te imbraci in negru, sa ai tricou cu formatii, sa ai un lant atarnat de pantaloni si sa dai din cap nervos la o melodie mai agresiva.

De ce? Parca erai unic! Sa te vad unic intr-un grup de rockeri cu ce ai tu chef sa te imbraci in ziua aia! As vrea sa vad rebelii din cadrul grupurilor de rebeli! Sa te vad cu tricou cu Donald Duck intr-un grup de blackeri sau cu unul cu un smiley intr-un grup de emo!

Cel mai trist este ca unii raman cu aceasta conceptie si dupa ce trec de adolescenta: stau prinsi in gandurile de “ce zice X sau Y din grupul meu”. Screw them! Ce crede X sau Y despre tine -ti provoaca fericire, nu-ti aduce un zambet, ci te leaga mai mult de niste griji inutile.

Hai sa nu cadem in modul de gandire limitat al “turmei” si sa gandim pentru noi. Esti un rebel, un unic doar prin felul tau de a fi, nu prin grupul la care aderi.

Sursa imagine

Rockeri din toate colturile, uniti-va!

Posted by Medusa | Posted in Recomandari | Posted on 26-08-2011

3

Mai tii minte cand ne adunam in grupuri de prieteni – baieti si fete – fara fite si prejudecati si in special fara prea multi bani, dar ne distram? Iti amintesti zilele in care vorbele curgeau in jurul unui pet de bere cumparat prin cheta si eram suficient de fericiti? Atunci nu mai conta daca dadeai si ultimul leu din buzunar pentru grup, contau doar oamenii cu care stateai si muzica din fundal. In special muzica!

Au trecut ani de la acea vreme si cu totii ne-am schimbat: ne-am luat joburi importante care ne consuma energia, am intrat in relatii care ne restrictioneaza timpul liber cu prietenii si asocierile cu prietenii de sex opus si am uitat de bucuria simpla gasita in muzica. Am renuntat sa ne mai intalnim in barurile si cluburile specifice cu muzica rock pentru ca avem vieti prea complicate. Iar barurile s-au inchis unul cate unul ramanand foarte putine locuri unde poti merge sa bei o bere cu prietenii si sa nu-ti rasune in cap Inna sau Andreea Balan. Am avut incercari diferite cu Jack, barul unde a fost inainte Jack, Oktoberfest, Club A, Iron, Woodstock si alte barulete de prin Bucuresti. Degeaba: nu am regasit acea atmosfera de care imi era dor de multi ani.

Aseara insa mi-am gasit a doua casa! Se numeste Bastards si il gasesti in centrul vechi vis-a-vis de Gregorys – doar uita-te dupa motoarele parcate in fata. :) Berea e 3 lei, shot-ul 2 lei si muzica e pusa de un tip cu o cultura muzicala foarte buna. Stii genul ala de rocker pe care daca il intrebi in ce an a lansat Iron Maiden al doilea album, iti zice si cate melodii erau pe el dar fara sa aibe fite daca tu nu stii atat de multe lucruri? El pune muzica. Ce mi-a mai placut foarte mult a fost lumea care vine acolo: desi nu mai fusesem acolo si nu cunosteam decat o persoana am fost primita cu prietenie, am cunoscut pe toata lumea, am vorbit si am ras – totul a fost natural. Plecarea a fost la fel de placuta inchinata cu un ultim “Hai noroc” si un sincer “Ne mai vedem”.

Imi era foarte dor de genul asta de loc si diseara am sa-mi duc cativa prieteni – si ei in cautarea unui loc misto si cu muzica buna – marind astfel grupul de camarazi pentru ca prea multi rockeri au cazut.